Anamaria Vasile

Care este secretul unei relaţii de cuplu fericite? Un nou studiu oferă răspunsul

Principalul sfat oferit cuplurilor în ultimele câteva decenii indica existenţa unui ingredient cheie pentru o relaţie sănătoasă: comunicarea. Acum, un studiu recent arată că şi alte abilităţi sunt aproape la fel de importante pentru o relaţie fericită.

Deşi exprimarea nevoilor şi sentimentelor către partenerul de cuplu într-un mod pozitiv reprezintă o fundaţie bună pentru rezolvarea conflictelor şi pentru construirea unei relaţii sănătoase, este posibil ca aceste abilităţi să nu reprezinte un element cu putere de predicţie a nivelului de fericire a cuplurilor, aşa cum credeau odinioară experţii.

Oamenii de ştiinţă au hotărât să testeze, în cadrul unui studiu realizat pe Internet pe 2.201 participanţi, şapte „compentenţe de cuplu” identificate de cercetători şi de terapiştii de cuplu drept elemente esenţiale în stimularea fericirii în relaţiile romantice. Cei 2.201 de participanţi la studiu au participat în urma recomandării consilierilor de cuplu.

Cercetătorii au dorit să clasifice „competenţele de cuplu” în ordinea importanţei, pentru a putea acumula date despre cele mai importante elemente ale unei relaţii în ceea ce priveşte menţinerea nivelului de fericire. Pe lângă comunicare şi rezolvarea conflictelor, cercetătorii au mai testat sexul şi romantismul, gestionarea stresului, abilităţile de viaţă, cunoaşterea partenerilor şi auto-gestionarea pentru a vedea care dintre aceste abilităţi are cea mai mare putere de predicţie a nivelului de satisfacţie dintr-un cuplu. În cadrul cercetării, membrii cuplurilor au răspuns la întrebări care le testau competenţa în toate aceste abilităţi, iar apoi erau întrebaţi cât de satisfăcuţi erau de relaţia lor. Oamenii de ştiinţă realizau o corelare între zonele puternice şi cele slabe ale fiecărui partener cu nivelul satisfacţiei de cuplu.

Primul rezultat nu era surprinzător: persoanele care raportau o comunicare eficientă prezentau totodată cel mai mare nivel de satisfacţie de cuplu. Comunicarea nu era, însă, singura abilitate care prezenta o legătură solidă cu fericirea în relaţiile de cuplu. Cercetătorii au identificat alţi doi factori importanţi: cunoaşterea partenerului (abilitate ce include tot, de la cunoaşterea topping-ului de pizza preferat până la cunoaşterea viselor şi dorinţelor acestora) şi abilităţile de viaţă (capacitatea de a rămâne angajat, de a gestiona banii etc.).

Cu toate acestea, consilierii de cuplu tratează arareori aceste două zone, iar eforturile lor de a consolida relaţiile se concentrează mai ales asupra îmbunătăţirii comunicării pentru a reduce comportamentul destructiv şi pentru a oferi susţinere şi confort partenerului de cuplu. „În ultimii 25 de ani, atitudinea predominantă a fost că relaţiile trebuie să ne îndeplinească nevoile emoţionale”, spune Tom Bradbury, un cercetător specializat în studiile asupra cuplurilor de la Universitatea California. Totuşi, pentru a avea o relaţie reuşită, cercetătorul spune că este nevoie ca acestea să funcţioneze şi la un nivel practic.

Robert Epstein, profesor de psihologie la University of the South Pacific din Fiji şi autorul acestui studiu, afirmă că o mai bună cunoaştere a partenerului poate fi obţinută relativ uşor dacă oamenii (şi mai ales bărbaţii, căci ei au obţinut un scor mai mic în această privinţă) ar depune efortul de a afla, de a ţine minte şi de a aplica informaţii relativ simple, cum ar fi numele rudelor partenerului, zilele de naştere şi aniversările. Chiar mai important, afirmă Epstein, este cunoaşterea unor aspecte esenţiale, cum ar fi dacă partenerul îşi doreşte copii. Deşi studiul său nu deosebea informaţiile banale de cele profunde, precum dorinţa de a avea copii, cercetătorul afirmă că cele două prezintă o legătură puternică.

Deşi alţi cercetători asupra relaţiilor de cuplu sunt de acord că uitarea zilelor de naştere şi a preferinţelor alimentare pot fi dăunătoare într-o relaţie, aceştia cred că importanţa abilităţilor de viaţă identificată de acest studiu este foarte importantă.

„Este o idee veche, de fapt. În 1900 o femeie sau un bărbat se gândea «partenerul meu trebuie să mă poată întreţine» sau «soţia mea trebuie să mă ajute să sap şi să plantez»”, afirmă Bradbury. Dacă membrii unui cuplu beneficiau de această fundaţie, ei se considerau norocoşi dacă îşi aveau şi nevoile emoţionale satisfăcute. Istoricul Stephanie Coontz descrie în cartea „ History: How Love Conquered Marriage” cum această idee s-a erodat în ultimii 200 de ani în societatea occidentală, pe măsură ce aşteptările culturale referitoare la căsătorie s-au schimbat de la aşteptări bazate pe înrudire, proprietate şi utilitate la situaţia de astăzi, în care oamenii se aşteaptă ca aproape toate nevoile lor emoţionale să le fie satisfăcute de o persoană.

Pentru cuplurile din ziua de astăzi interesate să-şi îmbunătăţească relaţiile, autorii studiului afirmă că consilierii de cuplu ar trebui să ia în calcul şi elemente de bază şi să includă şi abilităţi sociale practice în discuţiile cu membrii unui cuplu. Cercetătorii spun că terapeuţii ar trebui să le recomandă persoanelor ce nu au aceste abilităţi să apeleze la un manager financiar sau la un „antrenor de carieră”. Lisa Neff, un cercetător specializat în studierea cuplurilor la Universitatea Texas, afirmă că „abilităţile de comunicare sunt necesare, dar nu sunt suficiente atunci când cuplurile sunt supuse stresului”.

Este important ca membrii unui cuplu să ştie cum va fi afectată relaţia lor de lumea exterioară – dacă pot obţine o slujbă, dacă copiii lor se pot juca în siguranţă afară sau pot urma cursurile unei şcoli bune – chiar dacă au abilităţi de viaţă şi competenţe de comunicare. Bradbury afirmă că relaţiile puternice recunosc modul în care presiunile externe pot influenţa şi chiar afecta în mod serios comunicarea din cuplu.

„În afara cuplului există o lume reală care ne afectează”, spune Bradbury. Pentru a o gestiona nu este suficient să avem doar comunicare, ci şi să înţelegem că faptul că până şi cele mai solide reţele de comunicare dintre parteneri pot eşua atunci când există presiuni externe intense. Strategia pe care Bradbury o recomandă cuplurilor pe care le consiliază este să îşi unească forţele în loc să se îndepărteze unul de celălalt. „Nu eşti tu împotriva partenerului, ci sunteţi voi împreună împotriva lumii”, concluzionează Bradbury.