Mononucleoza infectioasa (MNI) denumita si “boala sarutului” este o boala contagioasa umana, cu evolutie autolimitanta, care prezinta diverse manifestari clinice (febra, angina, adenopatie, si mai rar, hepatosplenomegalie, exantem), hematologice si imunologice.
Agentul etiologic al mononucleozei infectioase este virusul Epstein-Barr, care este asociat si cu alte boli( ex. limfomul Burkitt, cancerul nazofaringian , sindromul limfoproliferativ posttransplant si sindromul oboselii cronice).
Calea de transmitere este orala prin contactul cu secretiile oro-faringiene ale persoanei infectate.
Perioada de incubatie este de 1-2 luni. Majoritatea infectiilor (pana la 90%) apar in timpul copilariei. Simptomele infectiei cu EBV sunt influentate de varsta pacientilor(copiii pot fi asimptomatici) si de starea sistemului imunitar. EBV persista latent in organism pentru tot restul vietii individului si poate fi reactivat.
Diagnosticul infectiei
Diagnosticul bolii se bazeaza pe simptomatologia clinica si pe determinarea anticorpilor heterofili si anticorpilor specifici.
Anticorpii heterofili sunt absenti in 10-20% din cazurile de mononucleoza infectioasa la adult, procentul fiind mai mare la copiii cu infectie manifesta. Si alte afectiuni pot avea manifestari similare mononucleozei ( citomegalovirus, Toxoplasma gondii, virusurile hepatitice, HIV).
In aceste situatii, confirmarea diagnosticului se face pe baza depistarii anticorpilor fata de proteinele specifice EBV: antigenul capsidei virale (VCA), antigenul nuclear Epstein-Barr ( EBNA-1) si antigenul precoce-difuz [EA(D)].
