Oana Vasiliu, mama unui copil epileptic din Iași, a povestit, pentru Newsweek România, cum a fost umilită, alături de fiul ei, de comisia din cadrul DGASPC, unde a mers să prelungească certificatul de handicap al băiatului.
Incidentul din cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului Iași s-a petrecut luni dimineață, când Oana Vasiliu și băiețelul ei, Ronald Daniel (10 ani), au mers în fața comisiei responsabile de încadrarea persoanelor cu handicap, pentru a prelungi, încă un an, certificatul copilului. După ce au trecut de psiholog, de aistentul social și de managerul de caz, care au evaluat dosarul, problemele au apărut atunci când mama și băiatul au ajuns în fața doctoriței neurolog Georgeta Oprișan, membră a comisiei.
„La vârsta de un an, copilul a fost diagnosticat cu epilepsie generalizată idiopatică, diagnostic pus de medicii Spitalului de Pediatrie Sfânta Maria din Iași, unde am ajuns de mai multe ori cu el, având crize epileptice. Sigur nu știu de la ce a apărut această boală. Medicii mi-au explicat că este posibil din cauză că a fost o sarcină gemelară, a fost născut al doilea, nașterea a fost cu probleme foarte mari, iar toate astea ar fi putut declanșa epilepsia”, povestește Oana Vasiliu.
Femeia mai arată că „până acum, băiatul era încadrat în gradul II de handicap. La Comisie am mers, luni, pentru a reînnoi certificatul. Prima data am mers la asistentul social, care a analizat ancheta socială, s-a uitat pe fiecare act din dosar, a vorbit cu copilul, m-a întrebat ce lucrez, în câte camere locuim. Apoi, o doamnă psiholog, tot din cadrul Comisiei, a găsit o neregulă în dosar.
Anume că, anul acesta, o altă doamnă psiholog de la Spitalul Socola, acolo unde am mers cu copilul când a trebuit să refac dosarul, a mărit, fără să-i facă niciun test, IQ-ul copilului, lucru care schimbă, automat, încadrarea în gradul de handicap. La acea dată, doamna doctor de la Spitalul Socola din Iași mi-a spus că s-a întâmplat această evoluție pentru că m-am ocupat de copil, că am stat lângă el la școală, că am lucrat mult cu el și că așa ar fi crescut acest coeficient de inteligență.
La Comisia din cadrul DGASPC, însă, doamna psiholog a spus că acest lucru este imposibil și că, ținând cont de cum îl evaluează ea pe băiat și de cum arată actele medicale trecute, este imposibil să se întâmple acest lucru într-un an la un copil bolnav de epilepsie.
Deci, și aici s-a înțeles problema medicală a băiețelului, apoi am mers cu dosarul la doamna doctor neurolog Georgeta Oprișan, iar aici au apărut problemele”, expică Oana Vasiliu.
„M-a acuzat că sunt o mamă rea”
Mama mai povestește că medicul a evaluat dosarulul și că ar fi urmat o discuție aprinsă cu Georgeta Oprișan. „Mi-a reproșat că doamna doctor de la Spitalul Sfânta Maria, care îl supervizează pe copil, nu a scris pe actele medicale câte crize zilnice face băiatul.
Ci a scris doar câte am declarat eu că face, adică opt-zece crize pe zi, și că eu mint, că nu am acte doveditoare care să constate numărul de crize. M-a acuzat că sunt o mamă rea, că am venit la Comisie ca să iau bani.
Mi-a spus că trebuia să merg și la un alt medic decât cel de la Sfânta Maria la care fusesem, care să constate crizele copilului. I-am explicat că am mers la doi medici, chiar am fost interesată și de o altă opinie, că i-am dat copilului tratamentul care mi s-a indicat, că merg cu el la școală. Este elev în clasa a IV-a și stau cu el la ore, pentru a-l ajuta, copilul făcând des crize de absenteism”, mai spune ieșeanca.
Femeia adaugă că, având în vedere diagnosticul sever al lui Ronald, nu-l poate lăsa nesupravegheat, „nici măcar când face baie, pentru că poate să cadă, se lovește cu capul de ceva și moare. Permanent trebuie să fie cineva lângă el.
Eu am trei copii, pe Ronald și încă un băiețel, ei sunt gemeni, și o fată. Dar aproape permanent eu sunt lângă Ronald”. Mama mai spune că, în timpul discuțiilor, medicul Oprișan i-ar fi reproșat că a fost neglijentă și că „ați venit aici doar să luați niște bani. De ce copilul dumneavoastră este așa rău?”
„M-am apucat de plâns, atât de tare ne-au umilt”
Oana Vasiliu arată că, deși medicul din Comisia de la DGASPC Iași constatase că băiețelul este într-o stare gravă, refuza încadrarea lui în gradul I de handicap. „Până acum, a fost încadrat în gradul II, dar ceilalți membri ai Comisiei mi-au spus că, în baza actelor medicale, gradul corect este I și că așa ar fi trebuit încadrat și până acum”, mai spune femeia.
Ieșeanca mai explică faptul că, în urma discuțiilor, văzând că nu se poate înțelege cu doctorul, i-a spus să semneze un document în care să își asume că starea medicală a copilului este bună: „M-am apucat de plâns, atât de rău m-am simțit umilită.
Și eu, și copilul, care asista la toată această poveste și la reproșurile pe care doamna doctor mi le aducea. I-am zis că nu am nevoie de nimic, să-mi anuleze tot dosarul. Nu mai vreau nimic, niciun certificat, niciun drept de la stat pentru copil. Să își asume ea că e bine copilul și gata! Dar i-am mai spus și că voi face public totul, că nu se poate o asemenea nedreptate!
Apoi, le-am spus și celorlalte doamne din Comisie, psiholog, asistent social, manager de caz, că sunt toate părtașe la această nedreptate care mi se întâmplă. După ce m-au ascultat, celelalte doamne din Comisie mi-au spus că nu se poate ca doamna doctor să nu fie de acord cu o realitate care este în actele medicale, anume că băiețelul este de gradul I de handicap.
Una dintre doamne, managerul de caz, s-a întors la doamna doctor și a întrebat de ce nu e de acord, dacă ceilalți membri ai Comisiei au spus că e caz de gradul I cu însoțitor? De ce a tăiat lucruri din dosar, în mod nejustifiat?” În final, după ce au discutat între ei, membrii Comisiei au aprobat dosarul, încadrând copilul la gradul I de handicap.
