A fost o soluție extraordinară, singura cale de a salva de la demolare o construcție cu o istorie fabuloasă căreia regimul condus de Nicolae Ceaușescu îi pusese gând rău. Povestea palatului care a fost mutat pe roți, în anii ’80, pentru a nu ajunge un munte de moloz. Este cea mai grea clădire a cărei poziție a fost schimbată în acest mod, având o greutate de aproape nouă mii de tone.
Cea mai grea construcție mutată pe roți
Într-o perioadă în care cei aflați la conducerea țării prețuiau mai mult ideologia și tehnica în decât spiritualitatea și istoria unui popor, s-a găsit o soluție ce satisfăcea proiectele statului și alina temerile populației: translarea. Pentru că era o operațiune dificilă și care venea la pachet cu costuri uriașe, era folosită doar în cazuri excepționale pentru a salva clădirile de la demolare.
Construită între anii 1713 și 1716, ctitorită de mitropolitul Țării Românești Antim Ivireanul, Mănăstirea Antim a jucat un rol important în cultura țării. A fost renumită pentru tipografia sa la care se tipăreau cărți sfinte.
În anul 1912, la Complexul monahal Antim s-a adăugat Palatul Sfântului Sinod şi, tot atunci, a luat fiinţă, aici, Biblioteca Sfântului Sinod.
Ma mijlocul anilor ’80, mănăstirea a intrat în vizorul autorităților comuniste, care au vrut-o demolată. În cele din urmă, s-a decis mutarea pe role Palatului Sinodal de la Mănăstrirea Antim.
A fost o operațiune uriașă, clădirea Palatului avea o lungime de 52,51 metri, o lăţime de 22,80 metri și o greutate de 9.000 tone, la care s-a adăugat şi greutatea celor 100.000 de cărţi din Biblioteca Sfântului Sinod – aproximativ 1.000 tone.
„Ce e asta, de ce atâtea turle? Trebuie să radem toate astea!”
Pe 21 ianuarie 1985, pe o temperatură de minus 18 grade Celsius, construcția a fost rotită cu 13°10″ şi deplasată pe o distanţă de zece metri. A durat șase ore și 20 de minute. O lună mai târziu, pe 21 februarie 1985, pe o temperatură de minus 20 de grade Celsius, a fost translată şi biserica Antim, la distanţa de 20,35 metri. Operaţiunea a durat 13 ore şi 38 minute.
„Aici, la Antim, am avut în perioada aceea o participare personală, am şi fotografiile făcute atunci. Era în 1982.
Ca să salvăm, speram noi, acest colţ perfect, nord-est, format din partea rămasă din chilii şi din cuhnie, Petre Derer, cu nişte studenţi de la facultate, şi cu mine, am hotărât să facem în aceste încăperi o amenajare muzeistică, încât să binevoiască marii arhitecţi Elena şi Nicu să lase colţul să rămână întreg. […]” – relata, despre acea perioadă, Victoria Dragu Dimitriu în „Povestea unei familii din București: Grecenii”
În același volum, autoarea povestește un episod în care apare Elena Ceaușescu, care dădea indicații, nemulțumită de numărul turlelor.
„Pe aici a trecut din nou Leana. Trecea periodic. Şi, rezum acum, a zis: Ce e asta, de ce atâtea turle? Şi aici, în spate, trebuie lăsat spaţiu de circulaţie. Trebuie să radem toate astea!
Au venit slugile şi au propus o soluţie de compromis: Dar cuhnia este o lucrare arhitectonică perfectă, partea asta muzeală, hai să o mutăm cu totul în axul incintei. Şi au translat-o spre sud, dărâmând alte chilii, ca să facă loc.
Pe urmă, iar a venit Leana şi a zis: Tot prea multe turle. Şi atunci a fost dărâmat totul, după ce fusese mutat, cu atâta trudă şi cheltuială.”
În cele din urmă, chiliile din partea de nord-est au fost demolate după mutarea clădirii.
sursa: impact.ro
