Anamaria Vasile

Mi-ar plăcea să devenim o societate în care să poți cere prezervative fără să …

Mi-ar plăcea să devenim o societate în care să poți cere prezervative fără să se uite toată coadă la tine ca la urs. Nu vreau să știu ce simte un băiat de 16 ani când cere, iar noi aruncăm priviri cu subînțeles, ca niște reduși ce suntem. Când răul fusese bun făcut, singura mea remarcă șoptită a fost: ”Nu lua cu striații, mai ales dacă sunteți la început!”. Pentru că bietul puști voia să facă sex, nu șpan, dar cine dracu să-i explice!?! La noi stau prezervativele în spatele casei de marcat, sub privirile acre ale câte uneia cu păienjeni la cur, sau încuiate în casete anti-furt și anti-fut. Ca să avem garanția că niciun puști timorat n-o să aibă vreodată tupeul să treacă prin tot dansul ăsta: ”Georgeto, dă cheile dă la antifurt la prezervativele astea! Dă, fă, prețu la astea cu gust dă banană că nu scrie pă ele!!!”.

Mi-ar plăcea să devenim niște oameni pe care nu-i apucă hlizeala când pun un pachet tampoane intime pe banda rulantă, inclusiv pe oligofrena aia de la casierie, care teoretic are și ea ciclu. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară în care ne trece prin cap că bărbații mai cumpără și pentru femei, nu au toți ovare, și poate s-ar bucura de sprijinul fetei de la raion sau al farmacistei, fără să intrăm direct pe setarea ”vai cât ești de prost”. Am putea încerca să ne abținem și din glume despre masculinitatea cuiva care cară după el un pachet de pamperși sau care cumpără un sutien. Mi-aș dori să devenim o societate în care bărbații să poată cere pastile pentru disfuncții erectile fără să șoptească vineți la față, dar mi-aș dori și ca farmacista să înțeleagă ce este aia confidențialitate și să nu recite în gura mare tratamentele pentru vagin, de față cu toată lumea, ca să vedem cum se îngălbenește o puștoaică la coadă.

Mi-aș dori să putem avea o discuție matură despre un dildo sau despre orgasm, fără să răbufnească toată sala în chichoteli de școlăriță la pubertate și glume de clasa a opta. Mi-aș dori să trăim într-o societate în care un elev să-și poată întreba profesorul ce este aceea o felație sau cunillingus, iar acesta să-i poată răspunde matur, pedagogic, fără să riște să fie dat afară. Că asta e, nu poți cere de la niște părinți cu patru clase, dar poate că acel copil vrea să depășească condiția părinților lui. Mi-aș dori să trăim într-o țară în care prima reacție nu este de ură și indignare față de tot ce este straniu sau neobișnuit. Aș vrea să trăiesc într-o țară în care poți întreba ceva despre homosexualitate fără să îți iei bâte de la creștini și flegme de la LGBTQ. O țară în care nu se pleacă mereu de la premisa rea-voinței sau preacurviei. Aș vrea ca un copil să poată întreba ce este orice, fără să ia bătaie. Să trăim într-o societate în care sexualitatea și acareturile ei să nu fie ascunse sub preș. Aș vrea ca omenii să nu iasă cu capul plecat din sex-shop și să nu se mai revolte la un sân. Aș vrea ca mamele să-și poată alăpta copiii oriunde, fără pudibonderiile noastre atent exersate.

Mi-aș fi dorit să trăiesc în țara asta încă de mic, atunci când m-ar fi ajutat mult să am umărul unui adult pe care să mă sprijin și care să-mi poată vorbi despre lucruri delicate. Aș fi vrut să nu învăț comportament sexual, sănătate și bune maniere din filmele porno sau din povești incredibile spuse de alți tâmpiți de vârsta mea. Până când visul meu se va împlini, rămânem o societate care se holbează la tot ce e diferit și dă cu căciula după oricine îndrăznește să ceară altceva: ”Hăhăhă, prezervative!!! Pui căciuliță pă căpitan, boss!!! Hăhăhă!!!”.

By Dan Pavel