A intrat panicată peste fiica ei în baie. Ce a urmat e emoționant
O femeie a vrut să le reamintească părinților care sunt lucrurile importante din viața lor. Aceasta a povestit pe rețelele sociale cum a descoperit ea lucrurile pentru care merită să mulțumești vieții.
“Era o seară ca oricare alta. Eu eram în dormitor, sortam rufele în timp ce fiica mea cânta la duș. Am simțit că mă sufoc când mi-am dat seama că nu-mi aduceam aminte când am spălat-o la cap pe fiica mea.
Am fugit panicată spre baie. Am întredeschis ușa și mi-am întrebat fiica:
– Katie, ai nevoie să te spăl pe cap?
– Nu, mami! Sunt bine!
De când am născut primul copil mi-am făcut un motto să apreciez fiecare zi alături de copiii mei. Amintește-ți bucuria de ieri, experimentează bucuria de azi și anticipează bucuria de mâine.
A venit prea repede acel mâine.
Sunt adepta faptului că murdăria face parte din viața unui copil. Dar, o dată cu murdăria veneau băile. Când fiicele mele, Kelsey și Katie erau mici, le puneam pe amândouă în cadă, le spălam pe păr și le lăsam să se joace în apă. Asta era rutina. Pe măsură ce au mai crescut, fetele au început să facă duș și uneori mă chemau să le ajut să le spăl pe cap. Apoi spălatul părului a fost înlocuit doar cu clătirea lui. Acum am ajuns la momentul “Nu, mami! Sunt bine!”.
Asta e rolul părintelui, să crească oameni independenți, dar nimeni nu ne spune cum să ne comportăm când acest lucru chiar se întâmplă.
Dacă știam când va veni acest moment, oare aș fi prelungit așteptarea, oare aș fi pupăcit-o mai mult?
Nu mai puteam să văd bine rufele. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, dar nu m-am oprit. Împătuream și împuătuream. Doamne, ajută-mă să apreciez fiecare zi, chiar și pe cele rele. Arată-mi frumusețea fiecărui moment.
Leacul nu e să incetinești totul. Leacul e înțelepciunea. Vasele sparte, hainele pătate, mâncarea vărsată pe jos nu sunt motive să îți pierzi cumpătul. Fiecare moment e unul sacru, schimbatul scutecelor, îmbrățișările de pe canapea, legănatul în parc, chiar și spălatul părului. Toate sunt sacre. Trebuie doar să deschidem ochii.
Mulțumesc pentru pieptănatul înainte de culcare. Mulțumesc pentru bucătăriile murdare, pentru jucăriile de pe jos. Mulțumesc pentru cinele gălăgioase, pentru conversațiile la ceas de seară. Mulțumesc pentru cazematele în zăpadă, pentru păpuși, pentru pictatul cu degetele și poveștile de la culcare. ”
Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!
