Mergeam aseară în autobuz. Mi-am luat bilet, mi-am pus căștile și merg liniștit. Dintr-o dată, aud foarte clar niște țipete și suspine… Toți pasagerii și-au întors privirile spre scaunele din spate, iar acolo o femeie…
… probabil a intrat în travaliu.
Șoferul nu s-a pierdut cu firea și a anunțat că următoarea stație este maternitatea (deși aceasta nu era pe ruta lui). A oprit autobuzul și cei care nu aveau drum mai departe au coborât. Eu am rămas, nu mă grăbeam nicăieri și vroiam să ajut cu ceva. Șoferul a mers până la maternitate de parcă era ambulanță.
Se grăbea atât de mult încât roțile abia de reușeau să țină ritmul șoferului, deși nu a riscat în zadar. Dacă ar fi fost astfel de șoferi la ambulanțe, cu siguranță și-ar fi meritat denumirea.
A oprit la punctul de destinație, a ieșit din autobuz, a luat-o în brațe și a dus-o la maternitate. Între timp am găsit în geanta ei telefonul mobil. Din lista de contacte l-am sunat pe „Soțiorul”. I-am spus că soția lui naște, ce s-a întâmplat și i-am dictat adresa unde ne aflam.
Am luat lucrurile femeii din autobuz și am mers după șofer. El a încredințat-o medicilor, iar lucrurile le-am transmis asistentelor medicale. Eu împreună cu șoferul am așteptat până a venit soțul. L-am întâlnit și i-am arătat unde este soția lui. Până am așteptat, am intrat în vorbă cu șoferul. Este un bărbat extraordinar.
Nenea Mihai, ești cel mai tare!
