Nasturasul (Nasturtium officinalis) este o planta care creste in mod spontan in locurile cu multa umezeala. Se foloseste ca planta-condiment, dar si medicinala. In fitoterapie, se foloseste doar planta verde, proaspata, deoarece substantele active din nasturas se distrug prin uscare.
Lastarii tineri si frunzele se consuma sub forma de salata sau de suc obtinut din stoarcerea plantei. In salate, nasturasul are gust placut, aromat si usor picant. Dupa unii, gustul plantei este asemanator carnii.
Nasturasul are proprietati antiscorbutice, remineralizante, antioxidante si depurative deosebite, fiind o valoroasa planta medicinala de primavara. Este indicat in astenia de sezon, in convalescenta si in diferite boli de piele (mai ales in acnee). Planta mai prezinta efecte diuretice si afrodiziace.
Ca adjuvant, sub forma de suc sau salata, se administreaza in caz de edem, bronsita, anorexie, staze limfatice si calculoza urinara. Nasturasul se comporta ca antidot pentru nicotina, fiind indicat in tabacism. Deoarece planta stimuleaza si epureaza plamanii, ea este indicata ca supliment in astmul bronsic.
Curele cu nasturas sunt de asemenea indicate in toate formele de cancer. Sucul de nasturas, sub forma de gargara, se foloseste in caz de gingivita si parodontoza. Din nasturas, in amestec cu frunzele tinere si proaspete de urzica (in parti egale) se obtine, prin stoarcere, un suc, care, aplicat extern, opreste caderea parului, iar administrat intern prezinta un efect depurativ deosebit.
Se recomanda consumul a 20-30 grame de frunze sau lastari pe zi, ca atare, sau in combinatii cu alte vegetale crude, sau administrarea zilnica a unui suc obtinut din 80-160 grame parti verzi. Nasturasul nu se va administra celor care sufera de ulcer gastric sau de nefroza si nici copiilor mai mici de 4 ani.
Femeile insarcinate trebuie sa evite planta, deoarece aceasta poate produce contractii uterine. De asemenea, planta nu e indicata in formele severe de hiopotiroidism.
