Putem face greseli mari in educatia copiilor nostri. Iata cateva repere de parenting in privinta lucrurilor pe care nu ar trebui sa le interzicem. Permite-i sa iti puna intrebari. Pe masura ce cresc si deprind limbajul, curiozitatea copiilor este o constanta. Ei descopera lumea din jur nu doar prin interactiune directa ci si cu intentia de a o intelege si a o cunoaste mai bine. Iar pentru a face acest lucru cauta sprijinul parintilor punand multe intrebari. Uneori, sa fii implicat in aceste demersuri este o sarcina dificila, mai ales dupa o zi grea de munca. Oboseala isi spune cuvantul, dar chiar si atunci, nu indeparta copilul si nu ii ignora intrebarile. Este un timp de calitate pe care il investesti in relatia voastra, astfel incat legatura sa fie tot mai puternica. Evita sa il trimiti la celalalt parinte pentru raspunsuri. Eventual, daca nu ai un raspuns potrivit, sfatuiti-va si oferiti impreuna un raspuns.
Permite-i sa planga. Prin plans ne descarcam, ar trebui sa stim asta foarte bine noi, adultii. Deseori parintii au tendinta de a cenzura plansul copiilor lor. Ba chiar le atrag atentia ca „nu cumva sa incepi sa plangi” – mai ales daca ne imaginam o vizita la doctor care, pentru unii copii, este o sursa de temeri. Nu il face sa ii fie rusine de lacrimile lui („baietii nu plang” sau „doar copiii mici plang”) ci ofera-i confortul pe care il cauta, ia-l in brate, ofera-i mangaieri pentru a-l linisti si arata-i ca ii intelegi starea si il validezi chiar si atunci cand plange. Este mult mai util sa il ajuti sa inteleaga emotia pe care o simte si cum sa o gestioneze.
Nu ii spune sa nu fie egoist. Cat sunt mici, multi copii tind sa nu imparta jucarii cu ceilalti, ba chiar sa traverseze adevarate crize daca le este luata vreo jucarie (preferata sau nu). Multi parinti acuza acest comportament, considerandu-l negativ si subliniindu-l cu observatii („nu e frumos sa fii egoist/a”). Dar pierdem din vedere ca si copiii au dreptul sa aiba lucruri personale, care le apartin cu totul, la fel ca adultii. Atunci cand nu doreste sa imparta o jucarie, gaseste o alternativa prin care sa il convingi sa imparta un alt lucru. in felul acesta ii respecti dorinta de a avea o jucarie numai a lui, dar ii arati si ca poate fi generos cu alti copii.
Permite-i sa refuze. Mai ales atunci cand vine vorba de regulile pe care le are de respectat, nu prea ne dorim sa auzim refuzuri din partea copilului nostru. Motiv pentru care ii transmitem ca nu vrem sa auzim ca spune „nu”, intrucat are de respectat o regula. Cu toate acestea, pierdem din vedere ca cel mic nu este un bun personal ci un membru al familiei, cu drepturi. Mai mult, pentru dezvoltarea lui personala este important sa stie si sa refuze. Nu ii incalca drepturile blocand refuzul, ci explica-i ca uneori trebuie sa faca si lucruri pe care nu le vrea in acel moment.
Nu il certa ca face galagie. Parintii vor sa aiba copii cuminti, iar prin asta, deseori inteleg copii care nu fac galagie, nu strica, nu se lovesc si sunt foarte ascultatori. Dar oare chiar e bine sa observam ca propriul copil in loc sa se manifeste asa cum simte, este retinut? Daca cel mic isi cauta constant aprobarea inainte de a face ceva, nu este in regula. Undeva gresesti. Poate se teme sa nu te supere? Poate te-a auzit cum acele lucruri sunt „rele”? Incurajeaza-ti copilul sa se exprime si lasa-l sa faca galagie, sa se joace zgomotos, sa cante si sa se exprime exact asa cum simte. Va avea toata viata inainte pentru a controla aceste manifestari. Este singura perioada in care se poate bucura de aceasta libertate.
Permite-i sa greseasca. Fiind o perioada in care au de invatat farte multe, copiii vor face si multe greseli. Nu uita ca lucruri care pentru tine sunt deja deprinderi care nu necesita atentie sau efort prea mari, pentru el sunt noutati absolute. Precum legatul sireturilor sau cum functioneaza un fermoar. Ai rabdare cu copilul si nu ii atrage atentia ca face lucrurile prea incet si nici nu le face tu in locul lui. Daca il certi, va fi reticent sa incerce lucruri noi pentru ca nimanui nu ii place sa fie certat. incurajeaza-l sa persevereze pana reuseste si arata-i ca este in regula si sa greseasca.
